Alina, o regizoare de 30 de ani, călătorește pe insula grecească Milos pentru a realiza un film despre repatrierea statuii Venus din Milo. Însă proiectul se blochează, iar ea începe să se simtă ca un eșec. Obișnuită să exceleze și să fie mereu ocupată, se trezește fără niciun obiectiv concret și decide să înceapă un experiment: să nu facă NIMIC.

Începe să țină un jurnal și încearcă să-și liniștească mintea agitată. Apoi o întâlnește pe Mady, o localnică plină de viață, care jonglează zilnic între copii, mai multe locuri de muncă și treburile gospodăriei. Atrasă de energia ei, Alina se implică tot mai mult în viața acesteia, însă contrastul puternic dintre activitatea neobosită a lui Mady și propriul ei „NIMIC” îi provoacă un sentiment apăsător de vinovăție.

Se retrage într-o casă izolată la munte, departe de oameni și de orice formă de conectare. Luptându-se cu tăcerea și singurătatea, citește despre studii care arată că oamenii preferă chiar și experiențe neplăcute în locul stării de nemișcare și liniște. Într-o noapte, un bărbat cu o lanternă apare la fereastra ei. Fără telefon și fără internet, este copleșită de frică. Baricadată și singură, renunță la experiment și se întoarce acasă.

Poate oare o persoană obișnuită să performeze constant și să își depășească limitele să îmbrățișeze cu adevărat ideea de a nu face nimic? Și care este prețul pe care îl plătim atunci când încercăm să sfidăm ritmul necruțător impus de societate?