Salvador Mallo, un regizor aflat în declin fizic, are parte de un șir de regăsiri. Unele în carne și oase, altele în rememorările sale. Copilăria în anii 60, când a emigrat cu părinții într-un sat din Valencia, în căutarea prosperității; primele dorințe; prima dragoste ca adult în Madridul anilor 80 și durerea rupturii de această dragoste, încă vie și intensă; scrisul ca unică terapie pentru a uita ce nu se poate uita; descoperirea timpurie a cinema-ului; și senzația insondabilă de vid pe care i-o dă incapacitatea de a mai face filme. Redescoperindu-și trecutul, Salvador simte nevoia urgentă de a-l povesti, și grație acestei presiuni interioare își găsește salvarea.