Curatori program: Ana Szel (cercetător), Andrei Rus (critic de film), Alex Axinte (arhitect), Irina Tulbure (arhitect)

Moderatori: Alex Axinte (arhitect), Andrei Rus (critic de film)

Programul propune un format în care vizionarea este însoțită de o discuție critică. Un cercetător (Ana Szel), un istoric (Corina Doboș) și un arhitect (Irina Tulbure) vor propune câte o posibilă interpretare seriei de filme. Aceste interpretări adresează formula abordată de regizor, subiectul propriu-zis și unele dintre temele care se regăsesc filmele prezentate.

Programul este alcătuit din trei filme, al căror subiect comun este cartierul Steagul Roșu din Brașov. Alexandru Sârbu, regizorul seriei propune o reîntoarcere, cu o cadență de zece ani, în același loc, observând cu atenție și într-un ton care trădează empatie, schimbările care se petrec în acest cartier care, în 1956, la debutul seriei, era recent inaugurat.

Veriga de legătură a celor trei filme este focalizarea asupra unui grup relativ compact de personaje. De la istoriile personale ale acestora este extrapolată situația creșterii demografice și urbanizarea teritoriului învecinat zonei industriale. Emanciparea prin educație, văzută ca demers auto-angajant al personajelor individuale, este una din temele utilizate cu recurență în fiecare dintre cele trei filme.

Cu toate acestea, fiecare dintre cele trei filme reflectă subiectul principal din perspective diferite, introducând de fiecare dată nuanțe noi. Primul film oferă o imagine senină a modului în care muncitorii își petrec timpul liber la sfârșit de săptămână; cel de-al doilea film este focalizat asupra dezvoltării tehnologice și a creșterii gradului de industrializare ca motor de creștere urbană, ca, în cele din urmă, reportajul realizat la jumătatea anilor 1970 să se concentreze în mod special asupra cartierului propriu zis, a funcționării acestuia și a modernității arhitecturale.

Reportaj de la Steagul Roșu

(1956, Alexandru Sârbu) 18 minute

Contrar așteptărilor pe care le-ar putea stârni primele secvențe, concentrate asupra uzinei de autocamioane Steagul Roșu, documentarul surprinde viața de la finalul de săptămână în micul cartier, proaspăt construit în imediata vecinătate a fabricii. Filmul propune o scurtă narațiune focalizată deopotrivă asupra cartierului cât și asupra locuitorilor săi, muncitori ai uzinei. Locuirea în colectiv, apartamentele, spațiile publice și primele construcții sociale conturează imaginea unui mic orășel și pun prin aceasta în discuție tema urbanizării. Dincolo de imaginea idealizată a muncitorului dornic de carte și cultură, specifică anilor 1950, filmul schițează cu o oarecare naturalețe portrete ale unor locuitori cu preferințe și gusturi foarte diverse.

Pe urmele unui reportaj

(1966, Alexandru Sârbu, 17 minute)

Reîntoarcerea zece ani mai târziu, surprinde momentul de expansiune industrială a Brașovului. Tehnicile de producție de la Steagul Roșu sunt schimbate, tipurile de produse sunt noi. Platforma industrială crește și odată cu aceasta se amplifică suprafața construită a orașului. Prin focalizarea asupra patru personaje și a familiilor acestora, prezente deopotrivă în reportajul inițial, filmul urmărește teme precum emancipare socială, educația ca fundament al progresului tehnic, urbanizarea ca garant al creșterii calității vieții. Fără a fi o idee explicită, cuprinsă în scenariul filmului, modernitatea arhitecturală este expusă prin imagini drept o expresie implicită a modernizării vieții.

Orașul cel mare

(1976, Alexandru Sârbu, 10 minute)

După trei decenii, cele câteva blocuri care alcătuiau Steagul Roșu se pierd în peisajul marelui cartier muncitoresc. Filmul debutează cu câteva secvențe care înfățișează pe reprezentanții celei de-a treia generații de locuitori ai cartierului. Trecerea timpului și deopotrivă prezența tinerilor sunt două teme asupra cărora reporterul insistă. Urbanizarea rămâne deopotrivă un punct de interes. Filmul surprinde în aceeași măsură expansiunea în teritoriu a cartierului și prezența unei varietăți a funcțiunilor complementare locuirii. Apartamente noi, moderne în blocuri de locuințe colective sunt adresate diferitelor structuri familiale iar cartierul are acum clădiri comerciale (complexul comercial și piața agroalimentară), construcții destinate educației (două școli, un liceu, o școală tehnică) și o sală de spectacole.