Filmul documentează fenomenul muzicii rock din România comunistă din anii '70 și '80 ca o mișcare de contra-cultură. Pelicula ilustrează cum trupele vremii trebuiau să treacă textele prin „comisia de cenzură” (schimbând cuvinte sau titluri) pentru a putea concerta sau înregistra la Electrecord, în timp ce fanii își găseau o oază de libertate absolută în taberele de la Costinești sau la festivalurile underground.