Într-o fabrică de lăzi (pe care personajele o numesc în mod consecvent doar „fabrica de Lada”) construită în mijlocul pustietății, afacerea stagnează. Muncitoarele asamblează fără încetare lăzile de lemn, dar stocul rămâne adunat în curte, pentru că nimeni nu prea are nevoie de ele. Directorul fabricii (și singurul angajat de sex masculin) excelează în a tăia frunză la câini, dar încearcă să-și păstreze autoritatea, cu succes moderat. Într-o zi, sosește un pompier de serviciu șmecher, care, invocând motive de siguranță, propune instalarea unor camere de supraveghere industriale ascunse. Desigur, nici vestiarul femeilor nu poate fi omis, ceea ce, în cele din urmă, stimulează vânzările. Sosesc pe rând agenții de vânzare care, în schimbul unor priviri pe ascuns, comandă camioane întregi cu lăzi.