Direcție artistică / concepție: Josef Nadj

Titlul Ultimul peisaj desemnează o lucrare coregrafică pentru dansatorul Josef Nadj și muzicianul Vladimir Tarasov, prezentată într-un film care explorează atât piesa de dans, cât și ceea ce stă la baza ei: originile, sursele și procesul de creație.

Josef Nadj definește acest proiect dublu drept un „autoportret în fața peisajului”. Peisajul la care face referire există în realitate, la câțiva kilometri de Kanizsa, micul oraș din Voivodina (fosta Iugoslavie) în care s-a născut. Este un peisaj care l-a atras încă din copilărie.

Acest autoportret este în mod deliberat parțial, asemenea picturilor sau auto-ficțiunilor pe care un pictor le creează în atelierul său ori un scriitor pe pagina albă. Pe scurt, este un autoportret al artistului la lucru, în care procesul de creație este conceput ca o întoarcere la sursele artei sale.

Josef Nadj privește Ultimul peisaj ca pe un fel de pauză fertilă de reflecție asupra originii mișcării și, mai precis, asupra originii propriei sale mișcări.

Filmul funcționează printr-o permanentă trecere între peisaj și scenă, între experiența inițială, reală și simbolică, ce a stat la baza duetului Nadj / Tarasov și materializarea acesteia în „prezentul spectacolului”.