Emmanuelle e frumoasă, cuminte și pură. Mutată de curând în Thailanda, împreună cu soțul ei ambasador, are o viață confortabilă și hedonistă. Provocată de acesta, va începe să-și exploreze propria sexualitate, trecând printr-o gamă largă de experiențe - deopotrivă cu femei și bărbați - până va ajunge la un catharsis veritabil al propriului erotism. 

Realizat într-o estetică calofilă des întâlnită în epocă în numeroase filme softcore, „Emmanuelle” e deconcertant de simplu. Descrie exclusiv evoluția experiențelor sexuale ale protagonistei sale, nu psihologizează și nu pune în discuție niciun episod (nici măcar un act sexual violent prin care trece aceasta, ca o etapă în devenirea ei). Peisajele sunt de multe ori spectaculoase, Sylvia Kristel e ca un sfinx de nepătruns în rolul lui Emmanuelle, muzica e seducătoare, exotizarea localnicilor e la cote maxime. 

Filmul a fost un fenomen al anilor 1970, bucurându-se de un succes de public imens în întreaga Europă și generând o franciză care continuă până în zilele noastre. Puține filme despre sex au impactat cultura lumii mai mult decât „Emmanuelle”.