Protagonistul filmului, Marcelo Diorio, a ajuns la concluzia că toate generațiile anterioare de femei și de bărbați din familia sa, obișnuite să se conformeze normelor sociale și să nu-și exploreze propria sexualitate au creat un context karmic ce l-a împins pe el, acum, spre desăvârșirea unor astfel de căutări. 

Din acest motiv, principala lui preocupare existențială este de a-și accepta acele părți ale corpului considerate inferioare de morala creștină, de a le acorda o importanță cel puțin egală cu a membrelor umane considerate nobile, de a le răsfăța și a medita asupra lor. 

Nu întâmplător, filmul debutează prezentând de aproape exteriorul anusului lui și se încheie prin pătrunderea în orificiul anal al protagonistului. Este o imagine simbolică - așa cum era „floarea albastră” pentru Novalis - a preocupării pentru explorarea homosexualității, prin tot felul de formule ritualice, și a aspirației de a găsi, la acest nivel, sensul vieții și chiar pe Dumnezeu.