Distins cu șase Premii Oscar, inclusiv cele pentru Cel mai bun film, Cel mai bun regizor și Cel mai bun scenariu, TOTUL DESPRE EVA rămâne până astăzi unul dintre cele mai populare filme din istoria Hollywoodului. Scris și regizat de Joseph L. Mankiewicz, filmul facilitează incursiunea în culisele lumii teatrale de pe Broadway prin intermediul mai multor personaje implicate în conflictul dramatic. Lansat la începutul anilor ’50, într-o perioadă artistică înfloritoare, în care marile studiouri erau la apogeu, iar producătorii aveau un cuvânt greu de spus în procesul creativ, TOTUL DESPRE EVA, produs de Darryl F. Zanuck, a suferit modificări substanţiale față de varianta inițială propusă de regizor. Scenariul deosebit de minuțios se înscrie în tendința perioadei către o nouă viziune asupra vedetei, cu accent pe aspectele socio-culturale ale starului. Vedeta este astfel privită din perspectiva modificărilor aduse pentru a corespunde cerințelor studiourilor, înconjurată în permanență de producători, regizori, scenariști, critici etc. Pelicula poate fi încadrată în melodramă, gen popular în epocă, alături de filmul noir sau western. Melodrama prezintă de obicei personaje, în special femei, între care există un conflict puternic, motivat de dorința depăşirii propriei condiții sociale. Alternanţa bine gradată a scenelor sporeşte suspansul în legătură cu ascensiunea fulminantă a actriței Eve Harrington (interpretată de Anne Baxter), o tânără fascinată de lumea teatrului, cu incredibile abilităţi de disimulare şi de manipulare psihologică. Eve reușește să se apropie de una dintre celebrele staruri de pe Broadway, Margo Channing (Bette Davis), pătrunzând în interiorul cercului ei restrâns de prieteni. În spatele măștii pe care este nevoită să o poarte Margo, aceea de femeie puternică ce a reușit să realizeze tot ce și-a propus în carieră, se ascunde o profundă nesiguranță, marcată de un dezechilibru la nivel personal. În lumea teatrului – și a actorilor în special – jocurile de culise sunt frecvente, iar trădările la ordinea zilei. Acest lucru se poate observa în comentariile acide ale lui Bill Simpson (Gary Merrill), regizor și totodată iubit al lui Margo, care compară lumea teatrului cu cea a circului, dar și în atitudinea lui Addison DeWitt (George Sanders), care, în scurta sa conversație de la final cu tânăra Phoebe, încurajează implicit practicile imorale. Trebuie remarcată şi apariția viitorului star Marlyn Monroe („o viziune în alb”), la brațul criticului teatral Addison DeWitt. Miza lui Mankiewicz este un comentariu critic la adresa „star system”-ului de la Hollywood, a vedetismului, a „fabricii de talente” din lumea showbizului. Însă cineastul nu este singurul care abordează această tematică. Totuşi, ce anume face ca TOTUL DESPRE EVA să se impună în fața altor producții remarcabile, inclusiv din același an, precum SUNSET BOULEVARD de Billy Wilder sau JUNGLA DE ASFALT de John Huston? Răspunsul stă în inventivitatea folosirii tehnicilor de montaj în definirea temporalității narative. Un bun exemplu este montajul flashforward, prin care Mankiewicz stârnește curiozitatea spectatorului şi amână desfășurarea poveștii. Cineastul mai utilizează voice-over-ul, având drept naratori două personaje care intră în contact direct cu Eve: Addison DeWitt şi Karen Richards (Celeste Holm), prietena lui Margo şi soția scenaristului Loyd. DeWitt, din a cărui perspectivă este povestită o bună parte din intrigă, este unul dintre cele mai interesante și mai bine construite personaje. El este cel care o demască pe Eve, punându-i parcă o oglindă în față. Tot el este cel care scrie primele cronici despre performanțele scenice ale actriței. În acest sens, afirmația sa cum că Eve i-ar aparține este cât se poate de corectă. O vedetă devine, într-o oarecare măsură, „instrumentul de lucru” al celui care scrie despre ea. Cinismul, dominarea efectivă și relația de putere exercitată de bărbatul în cauză asupra femeii din fața lui subsumează de fapt convingerile ironice ale lui Mankiewicz despre industria entertainment-ului. Acum, la 70 de ani de la premieră, celebra replică a lui Margo Channing este mai actuală ca niciodată: „Legaţi-vă centurile! Va fi o noapte zbuciumată!”

(Alina Mușina, masterand CESI)