De la Timișoara  ultimelor decenii de comunism la orașul în schimbare de după 1989, arhitectul Vlad Gaivoronschi traversează mai multe Românii. Aproape cincizeci de ani de arhitectură se adună în desene, locuințe colective, case unifamiliale, clădiri publice și fragmente de oraș, dar mai ales într-un mod de a descifra locurile. Gaivoronschi vorbește despre arhitectură ca despre un “dispozitiv de a privi și reinterpreta orașul”, dar și ca despre un instrument care „face să cânte lumina”. În proiectele sale, memoria, proporția, materia și spațiul intră într-o conversație ce trece firesc de la desen la șantier și de la obiect la oraș.