Mihai şi Lisbet Gheorghiu se stabilesc într-un sătuc norvegian împreună cu cei cinci copii ai lor şi leagă o prietenie cu vecinii ai căror copii merg la aceeaşi şcoală. Nimic nu pare să tulbure iniţial pacea acestei familii profund religioase, doar că într-o zi unul din copiii Gheorghiu vine la şcoală cu vânătăi, ceea ce îi pune pe jar pe educatori. Este un punct de pornire pentru ca filmul să discute despre două perspective diferite privind creşterea copiilor, educaţia şi în general un stil de viaţă ce pare a contrazice normele sociale ale comunităţii adoptive a familiei Gheorghiu.