Luați cu forța în vârtejul turbocapitalist puternic angrenat și perfect calibrat, ne confruntăm nu doar cu dificultatea de a ne imagina o lume diferită, ci și cu un sentiment neliniștitor de neputință care amortizează căderea în colaps. Pendulăm între cinism, critică, ironie și senzația că nu mai rămâne prea mult de spus, acomodați deja cu ideea că promisiunea confortului și a progresului neîncetat s-a dovedit a fi o capcană.

Această selecție de scurtmetraje se scufundă în absurditatea încercării de a înțelege, spulberând, într-un tur de forță suprarealist, marile narațiuni ale progresului științific, dezvoltării umane și împlinirii personale. Însă filmele nu se limitează la a lua peste picior ambițiile zadarnice, ci pun sub semnul întrebării, printr-o verosimilitudine seducătoare construită prin imitarea unor formate discursive familiare, modul în care locuim și experimentăm structurile spațiale și sociale.Totuși, ce mai rămâne de făcut când suntem lăsați în gol: să gustăm teroarea infinitului sau să ne lăsăm atacați de o claustrofobie paralizantă? Cât de departe trebuie să mergem pentru a dezgropa rădăcinile unor buruieni care storc viața dintr-un viitor locuibil?

În SUPERSURFACE – AN ALTERNATIVE MODEL FOR LIFE ON EARTH, ideea construirii unui viitor este împinsă până la limita utopiei: dacă formele actuale de viață sunt rezultatul unui sistem devenit imposibil de susținut, ce ar presupune să le abandonăm și să imaginăm altele, de la zero? De la arhitecturile care promit să organizeze și să eficientizeze existența la dispozitivele care transformă inovația într-un scop în sine, filmele împing logica progresului până în punctul în care aceasta începe să se autodevoreze. În ARCHITEKTURA, spațiul construit devine un teritoriu al promisiunilor eșuate dar în care posibilități încă mai mocnesc, în timp ce THE CENTRIFUGE BRAIN PROJECT imaginează o știință desprinsă de orice necesitate reală, în care invenția își găsește propria justificare. În VANITAS, febra progresului atinge un plafon: cum arată aclimatizarea tinerilor la claustrofobia spațială și temporală care le-a fost prescrisă de hybrisul generațiilor trecute? Iar dacă toate acestea conduc inevitabil către cădere, MANIFESTO FOR A FREEFALL propune să privim căderea nu doar ca pe un simptom al colapsului, ci ca pe o posibilă ieșire din obsesia controlului. 

Program curatoriat de curatoarele emergente Maria Stănculescu și Elis Roșca, ca parte a Rezidenței F-Sides Wildcards.

Durată: 1 h 

Lista de filme:

Supersurface - An alternative model for life on the Earth (Superstudio, Italia, 1972, 10 min)

Architektura (d. Ulu Braun, Germania, 2016, 15 min)

The Centrifugal Brain (d. Till Nowak, Germania, 2011, 6 min)

Vanitas (d. Anni Puolakka & Erika Roux, Finlanda, 2021, 17 min)

Manifesto for a freefall (d. André Schreuders, Franța, 2009, 12 min)