Autor și curator: Evelyn Guirguis

L’HIPPOCAMPE (CĂLUȚUL DE MARE) — Jean Painlevé, 1933, 13 min.

LES AMOURS DE LA PIEUVRE (VIAȚA AMOROASĂ A CARACATIȚEI) — Jean Painlevé, 1967, 13 min.

ACÉRA OU LE BAL DES SORCIÈRES (ACERA SAU BALUL VRĂJITOARELOR) — Jean Painlevé, 1972, 13 min.

LES OURSINS (ARICII DE MARE) — Jean Painlevé, 1954, 11 min.

LE VAMPIRE (VAMPIRUL) — Jean Painlevé, 1939, 9 min.

Sensibilitatea hibridă care combină observația științifică cu o fascinație aproape fanatică pentru viața subacvatică, folosind o diversitate de abordări și stiluri, definește caracterul inventiv al cinematografiei lui Painlevé. Opera sa rezistă clasificărilor facile, traversând numeroase categorii și refuzând o poziționare simplă în istoria filmului. Această abordare multidisciplinară, aflată la intersecția dintre artă și știință, ne invită să privim îndeaproape viața acvatică și să descoperim atât umorul, cât și frumusețea ei neconvențională.

Prin spectacol și joc vizual, Painlevé ne dezvăluie o multitudine de forme de mișcare. Privirea noastră este captivată de acțiuni ritmice care par uneori dansuri, poate chiar ritualuri, sau care rămân complet diferite de orice mișcare întâlnită în viața cotidiană. Acera sau Balul vrăjitoarelor dezvăluie un astfel de univers: Painlevé combină imagini ale unor organisme ce amintesc de forme fungice cu mișcări repetitive de sus în jos, iar împreună cu muzica lui Pierre Jansen ne transportă într-o lume a fanteziei și a fascinației.

În încheiere, mă întorc la propriile cuvinte ale lui Painlevé, care exprimă curiozitatea, atenția și spiritul de descoperire ce îi ghidează munca din spatele camerei:

„Mister și miracol al apelor ascunse, căluțul de mare conferă mersului său vertical, unic printre vertebratele oceanice, o tristețe nobilă și rigidă, mascând flexibilitatea stranie cu care, ținându-și capul suspendat în aer ca și cum ar fi eliberat de gravitație, își croiește drum printre alge. Un fapt surprinzător: nașterea este sarcina masculului. În cursul unor îmbrățișări multiple și grațioase, femela depune aproximativ două sute de ouă într-o pungă aflată sub abdomenul masculului, care le fecundează. Această pungă nu este doar protectoare; constricția vaselor sale de sânge contribuie la hrănirea embrionilor. La cinci săptămâni după împerechere, masculul trece printr-o adevărată și aparent extrem de dureroasă naștere. Totul la acest animal, victimă a unor forțe contradictorii, sugerează că s-a deghizat pentru a supraviețui și că, evitând cele mai dure destine, poartă cu sine cele mai diverse și neașteptate posibilități. Pentru cei care luptă cu ardoare să-și îmbunătățească norocul cotidian, pentru cei care își doresc un companion dispus să renunțe la egoismul obișnuit pentru a le împărtăși atât durerile, cât și bucuriile, acest simbol al tenacității unește cel mai viril efort cu cea mai maternă grijă.” — Jean Painlevé